O sa va citesc in seara aceasta despre 3 oameni cu nume. Ei au avut nume si pe pamant, au nume si in lumea de dincolo, in locul de ferice in care s-au dus si o sa va citesc despre un mare anonim in seara aceasta. A fost popular cat a trait pe pamant, probabil cunoscut in cartier, in zona lui a fost celebru, a avut bani, a trait in lux, dar a ajuns un om fara nume in vesnicie, un mare anonim.

Despre ei vom citi in acesta seara, probabil este cel mai cunoscut pasaj din Evanghelia dupa Luca de la capitolul 16. Citim incepand cu versetul 19. Poate vi se pare ca nu-i un cuvant pentru o seara de tineret, pentru o evanghelizare a tinerilor, dar eu cred ca Domnul iti va vorbi in seara aceasta prin acest cuvant.

Luca 16, 1011 pagina in Sfanta Scriptura, citim incepand cu versetul 19: „Era un om bogat,” si fac o paranteza scurta aici, vreau sa iti spun dragul meu tanar, draga mea tanara ca intr-o zi si viata ta va fi istorie, se va vorbi despre tine la timpul trecut, dar important ce se va vorbi atunci. „Era un om bogat”, vedeti la timpul trecut, „care se imbraca in porfira si in in subtire si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire.” Dragul meu, oare numai despre hainele tale ai vrea sa se vorbeasca dupa ce vei deveni istorie? Despre ceea ce ai mancat, in ce casa ai locuit, sau exista ceva mai important decat atat?

„La usa lui, a acestui bogat, zacea un sarac numit Lazar, plin de bube si dorea mult sa se sature cu firmiturile care cadeau de la masa bogatului. Pana si cainii veneau si ii lingeau bubele.” Am stat si m-am gandit: ce anturaj? Parca cainii erau mai cu bun simt decat oamenii care il inconjurau pe acest sarac. Da, a fost sarac, veti vedea, a fost bolnav. A dus-o greu pamanteste, dar a fost un sfant a lui Dumnezeu.

Un om pocait pe de-adevaratelea, ca de aia Dumnezeu l-a dus in locul acela de fericire vesnica si de mangaiere eterna in Hristos. Zice textul: „cu vremea saracul a murit si a fost dus de ingerii in sanul lui Avraam, a murit si bogatul si l-au ingropat. Pe cand era el in locuinta mortilor in chinuri, si-a ridicat ochii in sus”, probabil cat a fost pe pamant, a stat cu ochii mai mult in jos, ia placut lumea aceasta, pamantul. A venit vremea in care sa isi ridice si el privirea in sus.

Si zice textul nostru din aceasta seara: „A vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui si a strigat”, si vreau sa mai fac o paranteza scurta aici, am auzit predici din textul acesta, de pilda, nu un predicator, mai multi, predicand despre 3 rugaciuni din iad, dati-mi voie sa va spun, omul acesta nu s-a rugat Lui Dumnezeu, cine va ajunge in eternitate despartit de Dumnezeu, nu va mai putea legatura cu Dumnezeu, nu veti gasi nimic despre Dumnezeu in vorbirea acestui om.

Fiindca daca te vei duce in iad intr-o buna zi, de acolo nu vei mai putea legatura cu Dumnezeu, sa comunici cu El, sa te rogi Lui Dumnezeu. NU! NU! In seara acesta te poti ruga Lui Hristos, in seara asta iL poti chema in viata ta, el a luat legatura cu parintele Avraam, a vorbit cu Avraam dar nu cu Dumnezeu, fiindca nici in viata cat a fost pe pamant nu ia placut sa vorbeasca cu Dumnezeu, l-a ignorat pe Dumnezeu, a zis ca el „traieste in lux, o duce bine, o duce extraordinar, dar la ce avea el nevoie de Dumnezeu?”

Si a ajuns pe lumea cealalta dincolo de mormant, da cu Avraam a vorbit, dar cu Dumnezeu nu, si auziti ce spune textul: a strigat din locul in care a ajuns: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimite pe Lazar sa isi moaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.” “Fiule”, i-a raspuns Avraam, “adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit.”

O ce teribil, pe langa faptul ca simte ceea ce simte in locul in care a ajuns, nu e ceva mai groaznic decat cineva sa iti aduca aminte, sa-ti rascoleasca amintirile despre trecutul tau si sa stii ca ai fi putut sa fii altfel, intr-o alta postura, intr-o alta situatie, dar ca nu se mai poate face absolut nimic pentru soarta ta. Ia adus aminte Avraam acestui om, ca in viata cat a trait, el nu s-a gandit la altii, la bietul Lazar, s-a gandit doar la trupul lui, la fericirea asta pamanteasca.

– sfarsitul primei parti a acestui mesaj. Continuarea in partea a 2-a –