Cristi Boariu – Nevoile acute ale oamenilor pe timp de razboi – 10 –


– continuare din partea a 9-a –

Iubitii mei, sunt vremuri tulburi astazi si stiu ca predicam usor, ca inca la noi, nu este ca in Ucraina. Dar vreau sa va spun astazi ca sagetile nu se faca pe timp de razboi, ci pe timp de pace. A crezut Ucraina ca nu o sa intre Putin, si pentru aceea nu s-a pregatit. Daca ai impresia ca diavolul nu o sa te atace niciodata te inseli. Ai pierdut deja.

„Fiti treji si vegheati, intrucat potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu si cauta pe cine sa inghita.” Eu vreau in seara aceasta sa ma apropii mai mult de Domnul. Vreau sa ma numeasca Dumnezeu: „omul Lui”. Ca oamenii te voteaza, nu te voteaza, e zero. Asta nu-i important. IMPORTANT E SA TE CUNOASCA CERUL SI IADUL.

Acest mesaj spiritual a fost impartit 12 parti: 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07, 08, 09, 10, 11 si partea a 12-a.

Sa ai ochii deschisi, nu? Si apoi sa fii omul care sa fii gata. „Bai, e nevoie de ceva?” Cobor din tribuna, arunc punga aceea de seminte jos, gata cu semintele, popcornul, si intru si eu pe teren si alerg si eu. Si incerc si eu sa fac ceva. Ca intr-o zi, o sa fie cam tarziu sa mai faci ceva nu?

Ianiel, proprietarul evreu al celei mai renumite brutarii din Germania spunea adesea catre cei de langa el: „Stiti de ce sunt azi in viata?” Si oamenii curiosi intrebau: „De ce?” Si el spunea asa: „Eram adolescent in Germania cand nazistii omorau pe evrei fara mila. Nazistii ne-au dus cu trenul la Auschwitz. In timpul noptii in compartiment era un frig de moarte.

Ne-au lasat zile intregi in vagoane fara mancare, fara paturi cu care sa ne incalzim, ningea peste tot. Vantul rece ne ingheta obrajii in fiecare secunda. Eram sute de oameni in acele teribile nopti friguroase. Fara mancare, fara apa, fara adapost, fara haine, ne ingheta sangele in vene.

Langa mine era un batran evreu, iubit in orasul meu. Tremura tot si arata ingrozitor. Mi-am asezat bratele in jurul lui pentru a-l incalzi. L-am imbratisat puternic pentru ai da putina caldura. I-am frecat bratele, picioarele, fata, gatul. L-am implorat sa ramana in viata. L-am incurajat.

Toata noaptea l-am incalzit in acest mod pe acest om. Eram eu insumi obosit si inghetat. Degetele mele intepenisera, dar nu am incetat sa-i masez trupul acestui batran pentru a-l incalzi.

Au trecut astfel multe ore si in sfarsit a venit dimineata. Soarele a inceput sa straluceasca. M-am uitat in jurul meu sa va alti oameni. Spre groaza mea tot ce puteam sa vad erau niste trupuri inghetate. Tot ce puteam sa aud era o liniste de moarte.

Noaptea geroasa ii omorasera pe toti, ei murisera de frig. Numai 2 oameni supravietuisera. Batranul si eu. Batranul supravietuise pentru ca il tinusem incalzit, iar eu supravietui pentru ca il incalzisem.”

Vrei sa iti spun secretul supravietuirii in aceasta lume? Cand tu incalzesti inima altora, vei ramane incalzit si tu. CAND TU SPRIJINI, INCURAJEZI SI INSPIRI PE ALTII, VEI DESCOPERI SPRIJIN, INCURAJARE SI INSPIRATIE IN VIATA TA.

Vine o zi cand vom pleca de aici. Am vazut la multe inmormantari unde am participat, si fratii de aici stiu ca ceea ce spun este adevarat. Toti intreaba: „De ce a murit?” „Diabet, COVID, sau cancer? Ce?” Stiti ca intrebarea adevarata este: „De ce a trait?” nu „De ce a murit?”

Ca-ti intra un glont in tine, ca mori de cancer sau mori acasa in pat linistit, nu-i asta important. Important este, ce ai facut cu viata ta pana atunci? Ai trait pentru Dumnezeu?

Am mai vazut o intrebare la inmormantare care se pune: „Auzi” zice „cat pamant are, cat a lasat in spate?” „Vreo 60 de hectare” zice. Vreau sa va spun iubitii mei in seara aceasta, ca atunci cand pleci de aici, nu conteaza cat pamant ai, ci conteaza cat cer ai.

Uitati-va ce nesigur e pamantul acesta. Ucraineni cu hectare mai multe, sau mai putine, cand au trecut granita, nu au luat nici un sac de pamant cu ei. Important este cerul. Pentru aceea luptam, pentru el, pentru aia venim aici. Sa luam chipul lui Cristos in noi. Si cand vom pleca, sa nu avem dubii. Sa trebuiasca pastorul sa exagereze la inmormantarea noastra. Stiti?

Am un prieten, a fost la o inmormantare si a vrut sa predice de la Pavel. „M-am luptat, am pazit, de acum…” Si a zis pastorul: „Cauta alt text, ca asta a fost cel mai dificil om din Biserica. Cauta altceva.” zice. Ce tragedie. „Asta a fost omul problema” zice „al orasului. Si tu vrei sa il bagi langa Pavel. Da nici vorba.” zice. „Cauta altceva.”

– sfarsitul partii a 10-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 11-a –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *