As vrea sa spun in seara aceasta, se pare ca vremurile acelea scrise de Scriptura, vremurile acelea spuse de oamenii Lui Dumnezeu cu privire la zilele din urma, se pare ca se implinesc. M-am tot gandit dea lungul anilor, in lupta asa, si m-am intrebat: „Doamne daca in Biblie scrie ca in zilele din urma cunostinta va creste” dar in acelasi timp invers proportional spune Scriptura ca „dragostea celor mai multi se va raci.”
Si asta nu din cauza ca este criza in Europa, nu din cauza ca lumea in care traim se framanta de la un capat al pamantului la celalalt, ca nu stiu ce va fi, ce se va intampla, ce urmeaza, nu din cauza aceasta. Ci Biblia spune un motiv foarte clar, foarte deslusit, din ce pricina dragostea celor mai multi se va raci. Stiti din ce pricina? Spune Scriptura „din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.”
Nu din pricina inmultirii faradelegii in lumea de afara, ci din pricina inmultirii faradelegii in viata celor care stau cu Cartea in mana, in viata celor care au incheiat un legamant cu Dumnezeu, in viata celor care in momente de restriste in viata au facut juruinte si i-au spus Lui Dumnezeu: „Te vom urma, daca intervii de data aceasta, daca lucrezi, daca ne asculti, daca ne vii in ajutor, ne vom smeri!”
Stiti ce a zis Ezechia dupa ce Dumnezeu l-a vintedecat, l-a ridicat din patul de suferinta? Stiti rugaciunea lui Ezechia. A zis: „In cei mai buni ani ai vietii mele a trebuie sa ma cobor in Locuinta Mortilor” Si spunea Ezechia: „Acum ce sa mai spun? Tu m-ai scos viu din groapa Doamne!” A zis: „De aceea voi umbla in toate zilele vietii mele, voi umbla smerit inaintea Ta” Si smerenia asta a durat pana au venit trimisii din Babilon.
Care este pozitia noastra inaintea Lui Dumnezeu? Care este starea noastra reala si adevarata? Fratii spuneau: „Nu ne cunoastem” E adevarat ca nu ne cunoastem, dar exista Unul care ne cunoaste asa de bine. Exista unul care ne cunoaste, nici macar de cand ne cunoastem noi. Ci ne cunoaste, de cand nu eram pe Pamant. In cartea proorocului Ieremia, in capitolul 1 este scris ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia cand era un copil. A zis: „Pe vremea cand nu erai pe Pamant, eu te cunosteam si te-am pus deoparte ca sa te fac prooroc al neamurilor.” David in psalmul 139, imparatul David spune: ”Cand nu eram un decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele vietii mele inaintea dea fi fost vreuna din ele” Si David spune: „Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, cat de mare este numarul lor, daca as vrea sa le numar sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc sunt tot cu Tine.”
Am dori in seara aceasta, frati si surori, stiti ca in Cartea Psalmilor este scris undeva intr-o imprejurare, si noi asa, acum se pare ca, se spunea in secolul trecut, este secolul vitezei, acum nu stiu cum se numeste secolul asta, dar probabil ca viteza e mai mare in secolul acesta in care suntem si se pare ca cu pocainta am intrat si noi in viteza. Toate le facem asa in viteza, fara bagare de seama, fara sa le mai gandim, fara sa le mai masuram, fara sa mai meditam la ceea ce facem, fara sa gandim cam unde vom ajunge intr-o zi cu starea asta.
M-am tot intrebat dea lungul anilor si as vrea sa citesc un cuvant din Sfanta Scriptura. Il gasim scris in epistola a 2-a a lui Petru in cap.3, ver.1 spune asa, recitim cateva versete pe care, as vrea sa spun in seara aceasta sunt convins aici la Viena, nu stiu, fratii spuneau ca sunt bucurosi ca sunt la Viena, nu stiu cata bucurie exista ca suntem la Viena, un lucru stiu, Dumnezeu sa ne dea bucuria aceasta care o avea David intr-unul din Psalmi cand a zis: „cand urmez poruncile Tale, ma bucur de parca as avea toate comorile.” Dumnezeu sa ne ajute, bucuria aceasta s-o avem in viata noastra. Bucuria asta s-o avem. Ca suntem intr-o parte si alta, ca suntem intr-o stare sau alta Dumnezeu sa ne dea bucuria asta, sa urmam poruncile Lui Dumnezeu si asa sa ne bucuram inaintea Lui.
Uitati ce zice Cuvantul: „Preaiubitilor aceasta este a 2-a epistola pe care v-o scriu. In amandoua caut sa va trezesc mintea sanatoasa prin instiintari si sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru data prin apostolii vostri. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocori care vor trai dupa poftele lor si vor zice: „Unde este fagaduinta venirii Lui, caci de cand au adormit parintii nostri toate raman asa cum erau la inceputul zidirii.””
Vers.5 spune asa: „Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul Lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei si ca lumea de atunci au pierit tot prin ele inecata de apa. Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuvant pentru focul din Ziua de Judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.”
Mai departe Petru spune celelate cuvinte care sunt incredintat ca le stim, asa cum am spus, cunostinta a crescut, stim cunoastem, avem foarte mari probleme la implinire si la traire. Foarte mari probleme avem pe linia aceasta. La cunostinta, cunoastem mult, stim mult, citim mult, suntem la punct cu multe lucruri, cunoastem multe versete din Biblie dar avem nevoie de putere sa le putem implini in viata noastra. Si Domnul sa ne ajute la aceasta!
M-am tot intrebat de-a lungul anilor si am zis: „Doamne”, daca stam asa sa ne gandim stare pe care o avem astazi, la situatia in care suntem si asa cum ma uit, ne bucuram, tragem nadejde ca ajungem in cer, in rai, in Imparatia Lui Dumnezeu, toti oamenii ne dau nadejde in toate felurile, avem predicatori care sunt cuplati numai pe linia aceasta. Sa ne dea nadejdi, ca-s inselatoare, ca-s adevarate, ca nu-s adevarate, ca au suport, ca nu au suport, cuvantari dulci, ademenitoare, au interese, au tot felul de lucruri, si in felul acesta ne ducem noi lupta in zilele in care traim.
As vrea sa intreb in seara aceasta frati si surori: sa fie atata necunostinta cat se spune in vremea asta? De exemplu: intalnesti frati care practica lucruri care is luate de la pagani, nu-s din Biblie, nu, nu-s din Biblie. Lucruri luate de la pagani, de la oameni fara Dumnezeu, de la oameni chinuiti de duhuri, de tot felul de lucruri. Si intrebi: „Frate, de ce faci asa?” „Frate, sincer sa-ti spun, eu nu vad lucrurile asa, eu nu inteleg asa, eu nu imi dau seama ca-i chiar asa”.
Auzi foarte multi spunand astazi vorba aceasta prin popor, asa printre frati, „eu nu cred ca-i chiar asa pacat”. Altii spun: „Parere mea, nu cred ca-i chiar asa de grav”. As vrea sa-ti spun in seara aceasta frate si sora, nu se are invedere cat este parerea noastra, daca-i grav sau nu-i grav, daca-i pacat sau nu-i pacat, se are in vedere parerea Celui care a scris Scriptura si care se spune despre El ca in El nu exista umbra de mutare si nici schimbare. Stiti ca se are in vedere parerea Lui?