Slavit sa fie Domnul! Mi-ar fi placut sa va spun in slovaca, nu stiu cum se spune dar in romaneste suna asa cum am spus, Slavit sa fie Domnul! Amin!
Preaiubitilor, va marturisesc ca aceasta dupa amiaza este o dupa amiaza speciala pentru mine. Si vreau sa va spun ca deja, Duhul Sfant si-a intrat in lucrare. Ma uitam peste chipurile dumneavoastra si Duhul Sfant ma impinge sa va spun ceea ce mi-a spus in timp ce va priveam. Imi spunea Duhul Sfant sa va transmit acest gand, acest adevar: in momentul in care stai in biserica si asisti ca la spectacol, esti spectator. In momentul in care lasi ca totul sa treaca prin inima ta, esti concentrat si plin de sete, insetat dupa Hristos, esti inchinator.
Si Dumnezeu in aceasta seara intre noi vrea inchinatori, adica atunci cand stai prezent in Casa Lui Dumnezeu, sa nu te multumesti ca ocupi in loc, ca esti la numar, ca bifezi prezenta, ci stai in Casa Lui Dumnezeu, ca inchinator, stiind ca Cel Viu si Vesnic, e prezent cu noi. Si intotdeauna va avea ceva spus, Dumnezeu. Va avea intotdeauna un mesaj de transmis, uneori il transmite atat de cald si de fierbinte, printr-o cantare, alteori il va transmite in cugetul tau, la rugaciune, sau prin Cuvant. Dar intotdeuna Dumnezeu, isi va onora promisiunea, ca acolo unde se vor trange copiii Lui, El va fi prezent. Slavit sa fie Hristos, e cu noi aici, marit sa fie El!
As vrea sa incep cu o experienta, dupa care vom survola textul acesta si vom invata adevaruri pentru noi. Era undeva in iarna anului trecut, in luna decembrie, se apropiau sarbatorile de iarna, si vreau sa va spun ca intr-una din nopti, am avut mari framantari, urma sa plec in Statele Unite pentru 2 luni si jumatate. Fiind pastor principal in biserica din Gura Hont, s-au aglomerat in inima mea, in mintea mea tot felul de intrebari, nelinisti; „Plec 2 luni”. Va dati seama o biserica, sa lasi 2 luni in absenta unui pastor.
Au inceput tot felul de scenarii sa imi vina in minte, care mai de care mai negative, mai negre si in noaptea aceea pana la ora 4, undeva in asternut m-am intors intr-o parte si cealalta. Si sotia m-a intrebat ce-i cu mine. Atat de framantat am fost ca si nu pot sa va spun cum am fiert in suc propriu o noapte intreaga.
A 2-a zi am fost cu sotia la Arad, la Arad la cumparaturi, se apropiau sarbatorile si cum tot romanul inainte de sarbatori face cumparaturi, mai ales inaintea celei de iarna, eram intr-un mare magazin din Arad, nu dau nume sa nu ii fac reclama, mai ales ca suntem vizionati si pe Internet.
Duceam caruciorul plictisit, ce-i drep, nu imi plac cumpraturile apropo sa stiti. Nu stiu poate sunt putini barbatii care le plac, dar eu fac parte din acea masa majoritara a barbatilor care nu suporta sa faca cumparaturi, nu-mi place deloc shoping-ul. Si duceam carutul plictisit, sotia mea era cu lista, bifa tot ce punea in el, eram absent, doar atat cat imi dadea cate un semnal, ma miscam in fata si ma opream la semnal.
Si in timp ce stateam asa apatic, obosit, tulburat, suna telefonul. Scot telefonul din buzunar si raspund la telefon. Si in timp ce raspund la telefon, de cealalta parte nu a firului, ci a telefonului, aud un glas dintr-un alt judet care spune asa: „Asa vorbeste Domnul barbatule,” eram in mall la cumparaturi si m-am blocat, m-am trezit ca din somn. Si imi zice: „Iata ca azi-noapte pana la 4 te-ai invartit in patul tau si n-ai dormit. Iti stiu gandurile de tulburare. Stiu ca te framanti cu privire la turma, la lucrarea care o lasi in urma, la ce va fi peste ocean, la ce fa ramane aici, cum va fi calatoria. Dar Eu Domnul am pregatit totul. Iti vorbesc ca sa te mangai.”
Si in clipa aceea inima mea s-a prabusit. Eram in K, se uitau oamenii la mine, era plin K., sotia se uita iarasi la mine, m-a intrebat ce se intampla si in clipa aceea Dumnezeu in K. prin Duhul Sfant mi-a vorbit. Un frate care era a 3-a oara cand ma suna.
Si voi pleca in aceasta seara de la un adevar: CA DUMNEZEU TE CUNOASTE PE DEPLIN. DUMNZEU TE CITESTE CA PE O CARTE DESCHISA Stie tot ce se ascunde in spatele unui batic, in spatele unui sacou, in spatele unui zambet, in spatele unei fotografii de om tare. Dumnezeu stie CE ESTI IN SPATELE A CEEA CE ARATI.
Si vreau sa iti mai spun ceva, intotdeauna Dumnezeu e interesat de tine si de mine. Laudat sa fie Domnul!
Vreau sa intelegeti preaiubitilor ca Duhul Sfant este activ la fel si astazi pe scena lumii pe care traim noi. Si astazi Duhul Sfant e la fel de prezent ca in Cincizecime, si astazi Duhul Sfant activeaza la Puterea care a fost atunci. Poate ca noi uneori privim in bisericile noastre si cu barometrul nostru personal, ca fiecare are barometrul lui, masuram si spunem: „Mai, seara aceasta a fost mai plina de Duh Sfant, seara aceasta a fost mai putina” si suntem subiectivi, dar vreau sa intelegeti ceva, Duhul Lui Dumnezeu lucreaza intotdeauna, si atentie, in orice loc. Slavit sa fie Duhul Lui Dumnezeu!
In aceasta seara, mesajul care vi-l voi aduce, l-am intitulat „Cincizecimea de ieri si Cincizecimea de azi”. Nu stiu de ce dar noi, biserica penticostala am cam confiscat Rusaliile. Ne-am asumat-o, am pus drept de autor si spunem: „Mai, Cincizecimea e a noastra, baptistii au boteul, crestinii dupa Evanghelie au Evanghelia, adventistii au ziua a 7-a, dar noi penticostalii avem Porumbelul. Si vreau sa va spun ceva. Sa nu cumva sa fi ramas doar cu stampila. Ati inteles ce am spus acum?
Pentru ca exista drama aceasta de a fi istorie Cincizecime, si stiti ca intotdeauna cand privim in trecut, cand ne uitam la anumite evenimente din viata noastra, ne place sa rasfoim amintiri. Si mai ales ca si dumneavoastra, si eu de asemenea, ne uitam la fotografii sau inregistrari din trecut. Cand ti-e dor de un moment care s-a petrecut undeva in urma, dintr-odata cauti cu sete o imagine, si cand o vezi, parca ti se racoreste inima.
Iata de ce am ales in aceasta seara sa ne uitam la 5 fotografii din Cincizecimea care a fost atunci si apoi sa le aducem in actualitate, Cincizecimea de azi. Si vreau sa intelegeti iubitilor, ascultati-ma, prima fotografie a Cincizecimii de atunci care va trebui sa o reproducem acum si aici ca Cincizecimea sa fie pentru biserica penticostala din Nadlac, este acesta fotografie: odaie de sus plina, plina.
Uitati cum incepe versetul 1 din cap.2: „In ziua Cincizecimii”, parca este o inregistrare cu o camera video. Data, se pune data, „In ziua cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc”. Era un spatiu delimitat, era o zona speciala si stim bine care era acest loc. Da? Era odaia de sus.