Laudat sa fie Domnul Isus Hristos! Iubitii Domnului Isus, de cateva saptamani privim la un seminar care l-am intitulat „Pericolele familiei care traieste in Sodoma”. Si am facut aceasta paralela intre familia lui Lot care a emigrat in Sodoma cu dorinta de o viata mai buna si familiile noastre care de asemenea au emigrat cautand la fel, o viata mai buna, un trai mai bun pentru noi, pentru copiii nostri, pentru ceea ce Dumnezeu ne-a ingaduit sa avem.
Am observat in schimb ca pericolele aceastea mari a familiei care a emigrat intr-un loc nou, intr-un loc in care apar multe provocari, sunt niste pierderi. Si le-am observat sistematic in ultimile intalniri. In aceasta seara vorbim despre a 4-a pierdere care se poate inregistra pentru cei care traiesc in Sodoma, anume „Pierderea salvarii” sau intr-o terminologie mai biblica „Pierderea mantuirii”.
As vrea sa va spun acum in introducere o intamplare reala care s-a intamplat in anul 2000, in septembrie 26, cu mai mult timp in urma am mentionat aceasta in adunare, ma reped in aceasta seara. O croaziera pe nume MS Express Samina s-a scufundat pe malul marii Egee undeva aproape de zonele acestea mediterane cu o serie de oameni care erau in aceasta barca. In moemntul cand se apropiau de mal, au calculat gresit, au lovit niste stanci si in pret de foarte putin timp aceasta croaziera s-a intors pe o parte si incet s-a scufundat. Mai multe persoane si-au pierdut viata.
Ce a fost cel mai interesant in schimb au fost marturiile salvamarilor care exprimau efortul lor de a salva oameni. Va citez ce spunea unul dintre ei. „Unul dintre lucrurile uimitoare in aceasta situatie este felul in care oamenii se comporta. Era un tanar pe care l-am scos care inca purta sistemul lui stereo portabil. (un fel de casetofon) Astfel cu o mana incerca sa apuce barca, iar cu celalta mana mi-am dat seama ca era impiedicat de acest sistem stereo pe care il mai avea.
Pe de alta parte era o batrana care isi legase geanta de vesta de salvare. In timp ce incercam sa o ridicam in barca ne-am dat seama ca ceva o opreste. Si am incercat sa tai aceasta geanta. Si ne-a spus ca daca taiem geanta ar trebui sa o aruncam cu totul inapoi. Pentru ca in geanta era toata viata ei.”
Este uimitor, remarcabil am putea spune, felul in care oamenii reactioneaza in momentele de urgenta. Te-ai gandi ca sa iti scapi viata, am zice noi omeneste, cel mai valoros lucru care il ai. Ai lasa orice in urma ta. In momentul cand esti intr-o stare de criza, Doamne fereste la cineva asa ceva, sa coboare un avion din inaltime in mari urgente catre sol, nu te mai gandesti la ce ai impachetat in valiza, nici ca ai adus cas si branza din Romania, nu conteaza ce ai cu tine, conteaza sa-ti scapi viata. Aia este cel mai important.
Un teolog spunea foarte frumos: „DUMNEZEU A CREAT OMUL CU UN GOL LASAT DE DUMNEZEU IN INIMA LUI, UN GOL CARE NUMAI DUMNEZEU IL POATE UMPLE.” Si golul acela pana nu il umple Dumnezeu, va cauta omul in viata tot timpul sa-l umple cu fel de fel de lucruri. Avem un Dumnezeu care in har si mila ne asteapta de atatia ani de zile. In luptele care le avem, in slabiciunile noastre, inca ne mai poarta in carul de biruinta, nu ne-a abandonat.
Noi abandonam repede la oameni: „M-a suparat, m-a enervat, am amaraciune in el, sa nu-l mai va in veac, pururi” dar Dumnezeu de ani de zile inca te asteapta. Dumnezeu pe tine pocait din Chiciner , inca mai are indunare pentru casa ta, familia ta, inca iti mai asculta rugaciunea, inca te mai cheama la partasie. Laudat sa fie Domnul care este bun cu noi.jj
Si observati ca de multe ori pentru anumite relatii, pentru anumite lucruri din viata noastra, mai degraba lasam standardul Lui Dumnezeu decat sa luptam pentru ceea ce inseamna mantuirea.