– continuare din partea a 4-a –
Omul Lui Dumnezeu inspira incredere, inspira speranta. Si in vremurile de criza se vede cu adevarat cine este omul Lui Dumnezeu. Psalmul 27 cu 3: „Chiar o ostire de ar tabara impotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme.” Chiar razboi de s-ar ridica impotriva mea, tot plin de incredere as fi.” Dar de ce?
Ca Nabot a fost omul Lui Dumnezeu si nu l-a scapat Dumnezeu de la moarte. Abel a fost omul Lui Dumnezeu si nu a fost scapat de moarte. Iacov a fost omul Lui Dumnezeu si a fost decapitat. De ce voi pocaitii va incredeti in Domnul? Ca oricum nu va scapa, decat daca vrea El va scapa. Stiti de ce? Pentru ca pentru omul pocait, pentru omul Lui Dumnezeu, moartea nu-i o tragedie, ci este o binecuvantare. Este intalnirea cu Isus.
A zis Pavel in Romani 14 cu 8: „caci daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim, deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.” Slavit sa fie Domnul! Uitati-va expresia: „noi suntem ai Domnului.” Noi suntem oamenii Lui Dumnezeu.
Iubitii mei, eu nu va intreb nici macar daca sunteti botezati in seara aceasta. Ca o sa fie si in iad si botezati si nebotezati. Eu nu va intreb azi ce religie aveti? Eu vreau sa va spun doar atat: daca ai frica de moarte, tu nu esti pregatit pentru ea. Cu cat ti-e frica mai tare de moarte, cu atat esti mai putin pregatit pentru ea.
Omul Lui Dumnezeu nu are frica pentru moarte, bineinteles asta nu inseamna ca se arunca de pe bloc sau ca intra pe contrasens in cineva, el se fereste, isi pazeste viata. A zis Pavel: „pentru mine ar fi mai de folos sa plec, dar raman aici ca sa va fiu si voua de folos.” Dar cand trebuie sa plec, va fac o bucurie. Va fac o bucurie.
Tie frica de moarte? Ce va scri pe crucea ta? Inchei primul punct al mesajului intrebandu-te: ce va scrie pe crucea ta de la cimitir? Stiti pe cate cruci scrie minciuni? Ca-i dai 100 de euro la ala care iti face crucea, scrie orice pe ea. Zice: „A fost robul Domnului, el a fost robul pornografiei. A fost robul lui …, a fost robul …, nu a muntilor carpati, stiti nu? A fost robul violentei, a fost robul injuraturilor. A minciunii. Numai ca pe cruce scrie ca fost robul Domnului. Auzi: „Aici odihneste robul Domnului.”
Ii spune Dumnezeu lui Doniel:„Daniele, du-te si te odihneste-te…” Dar cu cateva vesete mai devreme spune:„Domnul meu.” Adica: „eu sunt al Tau.” M-am uitat la 4 imparati, Dariu, Cir, Belsatar, Nebucadentar. La nici unul Dumnezeu nu ia spus: „Du-te si te odihneste!”. Numai lui Daniel. Stiti de ce? Ca Daniel era omul Lui Dumnezeu. Doamne te rog in seara aceasta, mai ridica oameni ai Tai.
2. O alta nevoie acuta iubitii mei, in vreme de razboi, este nevoia de oameni care sa aiba ochii deschisi. Frate Cristi da ti se pare ca avem ochii inchisi? Ca dormim aici? Iubitii mei, daca va uitati in textul pe care l-am citit, e vorba de 2 orbiri. Una a fost orbirea fizica. A zis Elisei:„Doamne inchide-le la acestia ochii sa ii pot muta in alt oras, sa-i pot muta in Samaria.” Aceasta este ORBIREA FIZICA. Aceasta este cea mai simpla orbire.
Dar mai este o orbire care este groaznica: ORBIREA SPIRITUALA. Sa nu vezi. Sa nu vezi cat de mult bine ti-a facut Dumnezeu. Sa nu vezi ca inca-i chemarea la pocainta, inca nu s-a inchis usa harului. Sa nu vezi ca in fiecare dimineata cum Dumnezeu te scoala din pat, te binecuvanteaza. Sa nu vezi lucrurile acestea. Aceasta este orbire…e mai grava ca oribirea aceea fizica.
A zis preotii si carturarii: „Doar n-om fi si noi orbi!” Si a zis Domnul: „Ba da, sunteti orbi! Dar nu ca si Bartimeu, ca ala vedea mai bine ca voi. Voi sunteti orbi, zice, pentre ca nu va vedeti pacatul.” Spunea cineva si mi-a placut tare mult. Ieri am auzit expresia aceasta: „ATI VEDEA PACATELE II MAI MARE LUCRU DECAT A VEDEA INGERII!”
Am vazut in Deva si am vazut si in alte locuri, toti stim pacatele altora, cand il intrebi zice: „Eu n-am nici un pacat.” A zis David: „Imi cunosc bine faradelegile mele, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea.”
– sfarsitul partii a 5-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 6-a –