– continuare din partea a 7-a –
Ai durerea aceasta in inima? Vezi in oamenii aceia care au murit, oameni care au plecat fara mantuire? Pentru presa sunt niste numere. Cu cat sunt numerele mai mari, presa este mai bucuroasa. Ar trebui sa vedem ca avem nevoie de Dumnezeu. Avem nevoie de armatura Lui Dumnezeu. Ar trebui sa vedem ca viata pe acest pamant este ca un fir de ata. Ca totul se poate schimba intr-o clipa.
Am fost cu copiii ieri in Deva, am fost la cumparaturi, si le spuneam in timp ce mergeam prin Deva: „Uitati-va bine!” Oamenii, sotul cu sotia de mana mergeau la restaurant, copiii in carucior bucurosi, mergeau prin K, faceau cumparaturi cu parintii, totul era normal. Le-am spus: „Asa a fost in Kiev acum 11 zile. Asa a fost Kievul”
Am colegi de-ai mei de munca, lucram si noi si ucrainenii impreuna pentru o firma din America. Stiti ce mesaj mi-au dat astazi: „Cristi ne ajuti la granita? Trebuie sa ne trimitem sotiile in fata. Si pruncii.” SE POATE SCHIMBA TOTUL PESTE NOAPTE. Si tu stai asa si zici: „Sa vedem pe cine mai cheama fratele Simi? Cine mai canta?” In loc sa intri in rugaciune, sa intri in post. Sa-ti dai seama ca traiesti vremuri grele. Sa intelegi vremea care o traiesti.
Petru era constient ca plecarea lui va fi dintr-o data. 2 Petru 1 cu 14: „Caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata.” Bun si ce fac? Pai mai injur un pic, mai mint un pic. Mai insel un pic, mai beau un pic si cand o sa vina plecarea, ma pocaiesc cumva. NU! A zis Petru: „Tocmai pentru ca lucrurile se schimba peste noapte, tocmai pentru ca viata este ca un fir de ata, eu vreau sa ii dau toata viata mea Lui Dumnezeu.”
Si atunci cand plec nu mai trebuie sa sun pe la prooroci, nu mai trebuie sa ma marturisesc, ca am trait o viata frumoasa. Nu ma mai panichez. Cati civili au murit acum? Nici nu se pot numara. In Mariupol si in marile orase e dezastru. Iubitii mei VIATA ESTE CEL MAI IMPORTANT CADOU! Ai ochii deschisi sa vezi asta?
Voi ati vazut pe acestia care au trecut la granita sa zica careva: „Bai, imi pare rau ca mi-am uitat iPhone 13 acasa ma!” Nu am vazut. „Bai ce rau imi pare pentru gresia aceea din Italia!” Voi vedeti ca in vremurile grele nu mai conteaza valorile materiale?! TOT CE CONTEAZA ESTE CA DACA IL AI PE DUMNEZEU. Doamne deschide-ne ochii in seara aceasta!
Si in ultimul rand, stiti ce mai este nevoie in vreme de razboi? De oameni care sa mai dea paine si apa. Ia dus in Samaria Elisei, acolo a zis imparatul cand ia vazut: „Ba”, zice „ce prada buna! Sa-i macelaresc?” Si a zis: „Nu! Pocaitii nu macelaresc.” Oamenii Lui Dumnezeu nu fac asta, oamenii Lui Dumnezeu dau paine si apa.
M-a surprins placut imaginea unui militar rus luat prizonier care manca cu lacrimi dintr-un sandvis. Niste ucraineni au zis: „Mai oameni buni, mai omule, tu nu ai inteles ca noi cu voi suntem frati mai? Ce cautati aici peste noi?” Si iau zis: „Uita-te la tine cum arati!” Si iau dat un sandvis, era asta mort de foame. Putea sa il omoare, mai avea unul in plus, se bucura presa. Si in timp ce asta manca cu lacrimi, a zis: „Vreau sa imi sun parintii, sa le spun ca Ucraina, astia nu-s nazisti. Acestia sunt oameni care dau paine si apa.” Si si-a sunat parintii cu lacrimi. Si a vorbit cu ei.
Pentru ca iubitii mei, stiti ce ne-a invatat Dumnezeu pe noi pocaitii? Ca niciodata sabia nu rezolva sabia. Numai „sandvisul” rezolva sabia. Nu stiu daca ma intelegeti ce spun. Daca tu ma ataci si eu te atacmai tare pe tine decat m-ai atacat tu, niciodata nu o sa te schimb. Daca tu ai intuneric in casa, eu nu pot sa inlatur intunericul acela decat daca vin cu lumina. Daca tu ai frig in casa, eu nu am cum sa rezolv frigul din casa ta daca aduc un ghetar din Antarctica, eu trebuie sa vin cu o soba, nu cu un ghetar.
Pentru aceea ia zis Dumnezeu lui Petru: „Baga sabia Petre!” Legile imparatiei de sus. Acolo nu se rezolva cu un notar pamantul. Cu tribunale. NU!
– sfarsitul partii a 8-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 9-a –