Pasajul care s-a citit in seara aceasta se refera la omul care a suferit cele mai mari tragedii in cel mai scurt timp. Vedeti, atunci cand vin necazurile speranta noastra este sa avem un timp de pauza intre ele. Cand vin loviturile, e foarte important sa fie o pauza, sa ne treaca putin. Dar cand palmele vietii vin asupra noastra si ne izbesc una dupa alta, de dimineata pana seara intr-o zi, si omul acesta isi pierde copiii, isi pierde averile, isi pierde slujitorii, isi pierde pana si intelepciunea si suportul sotiei lui, care nu stie sa-l incurajeze si isi pierde si sanatatea.
Doctrina cartii lui Iov nu este doar doctrina Vechiului Testament cu privire la suferinta, este doctrina Noului Testament cu privire la suferinta. Pentru ca traim intr-o lume de necazuri si de suferinte, trebuie sa avem o doctrina despre suferinta. Fara doctrina despre suferinta ne pierdem echilibrul. Trebuie sa stim ce parere are Dumnezeu, Cuvantul Lui Dumnezeu si ce trebuie sa credem, sa stim si sa traim vis a vis de suferinta. Nu putem ignora suferinta.
Nu putem sa venim la inmormantari sau la priveghiuri spunand glume, facandu-ne sa radem unii pe altii, sfidand durerea, sfidand tragedia, sfidand realitatea suferintelor asa cum se intampla de multe ori in lumea aceasta atunci cand oamenii se aduna in asemenea imprejurari. Este un moment sobru, este un moment solemn, este un moment tragic, este un moment existential si trebuie sa stim adevarul cu privire la realitatea vietii. Nu ma intereseaza cat de bine suntem imbracati, cat de bine ne simtim sau sanatosi suntem. Scaunele acestea, primele randuri din sanctuarele bisericilor noastre, nu sunt doar locuri de cinste. Frecvent ele devin scaunele durerii, scaune de jale.
Iov, este exceptia Lui Dumnezeu. Intr-o lume de nelegiuiti Dumnezeu se lauda cu Iov si spune: „Am un om. Am un om.” Un om neprihanit, un om sfant, curat. Si satana imediat ii spune: „Te slujeste din interes. Pentru ca este foarte binecuvantat. Pentru ca ii merg lucrurile bine.” Si vorbim despre exceptii si reguli, pentru ca intotdeauna cand vorbesti despre exceptii trebuie sa vorbesti si despre regula.
Ce este exceptie? In primul rand exceptia este exceptia de la regula. In al 2-lea rand este exceptia care confirma regula si este exceptia care devine regula. Astea sunt 3 expresii, si in limba romana si in limba engleza cu privire la exceptii si reguli. Exceptia de la regula, exceptia care confirma regula si exceptia care devine regula. Si asta este doctrina biblica cu privire la suferinta.
In primul rand: de ce Iov este exceptia lui Dumnezeu in ce priveste suferinta? Pentru ca potrivit teologiei, doctrinei care o cunostea Iov, care o cunosteau prietenii lui; daca esti sfant, daca faci binele, daca traiesti o viata neprihanita, ai parte de binecuvantari. Si suferinta nu trece pe strada ta.
Mirarea lui Iov este ca toata doctrina lui cu privire la sfintenie, neprihanire si suferinta a fost data peste cap. Si omul acesta si-a pus intrebari, prietenii lui i-au spus imediat: „Trebuie sa fi facut si tu ceva. Trebuie sa fie ceva in viata ta din cauza caruia Dumnezeu te-a lovit si te-a pedepsit.” Si Iov spune: „Mai, ochii mei au fost curati, vorbele mele au fost curate, viata mea a fost curata.”
Ascultati frati si surori: IOV ESTE EXCEPTIA DE LA REGULA, pentru ca intr-o lume unde pacatul atrage nenorocirea si sfintenia atrage binecuvantarea, un om neprihanit sufera. Si se abat peste el toate nenorocirile, toate necazurile intr-o zi, nu pleaca unul si vine altul, cu vesti de tragedie si de nenorocire. Din punctul acesta de vedere, Iov este exceptia de la regula. Da, chiar daca Dumnezeu apreciaza neprihanirea, apreciaza sfintenia lui Iov, ingaduie nenorocirea si dezastrul in viata lui.
De ce? Pentru ca Iov apara onoarea Lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat cu vointa ca sa iL slujim din dragoste si doar din interese. Si lucrul acesta trebuie testat si dovedit. Si Dumnezeu ingaduie in viata lui Iov, toate aceste nenorociri, ca sa demonstre diavolului, cerului si pamantului ca Iov este neprihanit de-adevaratelea. Ca neprihanirea lui nu este o neprihanire superficiala, nu este un aranjament intre el si Dumnezeu. „Iti ofer si imi dai.” Nu este un targ. Ci este implinirea unei porunci divine, ca oamenii sa-L respecte pe Dumnezeu, sa asculte de Dumnezeu si sa-I implineasca poruncile si Cuvantul.