Pace voua! Ma bucur sa fiu in mijlocul dumneavoastra. Fratii care ne-au invitat au avut dorinta aceasta ca sa spun in intregime descoperirile din partea Domnului, de aceea am hotarat impreuna ca sa le impart in 2 parti, este un pic mai mult si nu vreau ca sa va obosesc cu prea multe cuvinte. E greu intr-un fel si pentru mine ca obosesc si pentru dumneavoastra sa ascultati. Asa ca Domnul sa ne binecuvanteze pe fiecare dintre noi in parte.

As vrea sa marturisesc toate aceste lucururi spre slava si spre gloria Domnului, eu nu am nici un merit, tot ce sunt, sunt prin Puterea care a fost revarsata din partea Domnului in dreptul fiintei mele. Si prima expierenta minunata a fost botezul cu Duhul Sfant iar dupa botezul cu Duhul Sfant pe toiul unei nopti am avut parte de o revelatie.

Revelatia aceasta a durat timp de 2 ore si eram la sora mea la Oradea in vremea respectiva, intr-o sambata noaptea spre duminica dimineata si m-am trezit la ora 2:58, am baut un pahar cu apa, m-am asezat in pat si am simtit cum sunt cuprinsa de un somn profund si adanc si am vazut cum duhul de viata imi paraseste trupul si am zis eu, la nivelul trupului am inceput sa strig.

Sora mea era in camera alaturata si am inceput sa o strig pe nume:„Ani, Ani!”, pentru ca am fost cuprinsa de o teama si de o frica, ceva de nemaipomenit, dar m-am uitat inspre trupul meu si l-am vazut neputincios si mort si atunci mi-am dat seama ca trupul de viata mi-a parasit trupul, dar nu-mi sfarsisem alergarea pe pamantul acesta ci urma sa fiu dusa intr-un loc in care inafara de teama si de groaza n-am simtit nimic.

A fost prima expierenta de genul acesta si mi-era asa de teama, fiind in Prezenta Domnului intr-o stare asa de inaintata, Domnul ma pregatise pentru revelatia aceasta cu 2 luni in urma in care ma trezea pe perioada noptii intre ora 3 si 4 si imi spunea in felul urmator: „Emi, trezeste-te ca nu-i timpul sa dormi. Acopera-ti capul si stai in Prezenta Mea!” Stiam cand incep sa ma rog si nu stiam cand adormeam.

Si nu am stiut ca Domnul ma pregateste pentru asemenea descoperire. Si in momentul in care mi-a parasit duhul de viata trupul, vreau sa va spun ca in acele momente vezi mult mai mult decat vedem noi cu ochii acestia si simti mult mai mult decat avem noi simtamintele. Vezi pamantul, vezi totul pe alocuri la dimensiuni mult, mult mai ridicate si mai amplificate.

Strigand pe sora mea, vazand ca trupul mei este mort, am zis: „Doamne, fa ca sotul meu sa vina sa ma ajute!” In acele momente credeam ca ma poate ajuta cu ceva, sa dispara acea teama, acea frica. Ionel, in acea vreme, era plecat in Belgia si imi arada Domnul strada, imi arata cum doarme si imi spune: „Vezi, el e obosit, doarme, lasa-l sa se odihneasca.”

Dupa aceea mi-a aratat Domnul, am zis sa vina sa ma ajute fratele meu, pastorul bisericii, mi-a aratat Domnul pe fiecare in parte si imi spune: „Vezi, ei n-au cu ce sa te ajute, si in acele momente dupa ce am ramas singura, nu mai aveam la cine sa caut ajutor in mintea mea, am zis catre Domnul: „Doamne eu nu vreau, ca mie mi-e teama si mi-e frica.”

M-am impotrivit foarte tare ca sa fiu dusa in locul respectiv, si datorita acelor impotriviri, cand Duhul de Viata era inaltat in acea camera, la o inaltime destul de inalta, aproape de tavan, am vazut cum se lasa si intra in corpul meu, parte cu parte, din nou duhul de viata si cand a intrat ultimul deget de la piciorul stang, am simtit cum absoarbe trupul, duhul de viata si mi-am recapatat la clipeala ochilor toate simtamintele, respiratie, circulatia sangelui, am sarit repede din pat, m-am dus in camera alaturata si i-am spus sorei mele in scurte cuvinte ceea ce v-am spus dumneavoastra.

Era deja 3 si ceva si ea imi spune: „Emi vino, aseaza-te cu mine aici in pat ca Domnul vrea sa iti arate lucrarea Mainilor Lui, nu iti fie teama si nu iti fie frica!” Intre noi doua era bebelasul ei, copilul de 7 luni pe acea vreme, m-am uitat inspre ea si imi spune: „Uite vezi, eu sunt asa mica si asa neputincioasa exact ca acest copil al tau.”

In acea vreme, asa s-a comportat Domnul cu mine ca si cu un bebelas si imi spunea incontinu, ii simtiam Prezenta, ii auzeam Vocea foarte clar si imi spunea pe nume: „Emi tie de ce ti-e teama si ti-e frica ca tu esti in Prezenta Mea, lasa-te in Mana Mea si eu sunt Cel care iti voi face descoperirea lucrurilor care trebuie sa ti le fac.”

– sfarsitul partii 1 a acestui mesaj. Continuarea in partea a 2-a –