Dupa aceste lucruri, imi spune Domnul, ma intreaba Domnul: „Acum spune-Mi ce vrei ca sa iti fac de cunoscut?” Am ales cu cale sa intreb in dreptul unor persoane, si fiecare persoana in dreptul careia am ales sa-L intreb pe Domnul, in dreptul inimii avea o usita inchisa cu un zavor si cu un lacat care reprezenta taina inimii, a fiecarui om in parte.

De fiecare data cand mi se facea aceasta descoperire in dreptul persoanelor la nivelul trupului am ramas teapana fara pic de putere, doar gatul am putut sa mi-l misc. Simteam cum pe picioarele mele curgeau transpiratii reci ca si gheata. Iar in momentul in care mi se facea descoperirea in dreptul acestor persoane la nivelul duhului, stand in Prezenta Domnului facea descoperirea in dreptul acestor persoane, plangeam si ma cutremuram din toata temelia sufletului meu.

Si in acele momente imploram pe Domnul si ziceam: „Doamne indura-Te. Doamne ai mila.” Iar la nivelul trupului din ochii mei curgeau siroaie de lacrimi si imi miscam capul de pe o parte pe cealalta, ma tanguiam pentru ceea ce imi arata Domnul in dreptul acelor persoane. Si cu fiecare persoana cu care intrebam, simteam povara, povara. Si la un moment dat am zis: „Doamne dar eu nu mai pot.”

A ingaduit Domnul sa simt povara doar a catorva persoane, putine in comparatie cu cate noi suntem. Si m-am gandit: „Doamne dar Tu si acum simti povara pentru fiecare dintre noi in parte?” Si ii spun Domnului: „Doamne nu-mi mai fa de cunoscut ca eu nu mai pot, nu mai pot sa rezist, simt ca nu mai pot sa respir. ” Asa m-am exprimat eu.