A fi pocait inseamna printre altele si a fi plin de bucurie. A fi trist nu prea da bine cu a fi pocait. Daca ai fi sa zici in ghilimele in seara acesta „pocaiti tristi”, nu stiu ce fel de cer am astepta. Dar cand este vorba sa vorbim despre niste pocaiti si plini de viata dar si de bucurie, atunci am putea spune din toata inima: „Sa fie slavit Dumnezeul nostru!”.

Pavel era in puscarie si imi place la omul acesta ca nu s-a uitat la lanturile care-l legau, ii infasurau trupul, nici la butucii in care erau picioarele lui si scrie catre cei din Filipi o epistola a bucuriei. Versete dupa versete numai despre bucurie si la un moment dat vede el ca nu se prea bucurau fratii acestia de prin Filipi si zice: „Bucurati-va, iaras va zic, bucurati-va.”

Stiti cum incepe Psalmul 100 ? Spune printre altele: „veniti cu veselie”, unde? „inaintea Domnului.” Problema noastra de multe ori e ca venim la templu, la inchinare, ne asezam frumos in banca, daca ne convine inchinarea e bine, daca nu nu, dupa ce trece o ora, o ora si ceva deja devenim plictisiti si parca nu ne simtim nici in trupul acesta foarte convenabil si se vede de multe ori asa o apatie pe fetele noastre. As vrea in prezenta Celui cu care ne-am impartasit in dimineata aceasta sa tresaltam de bucurie. Slavit sa-i fie Numele!