O vorba numai din poporul nostru a romanilor zice ca nicaieri nu este mai bine ca acasa. Si este mai bine cand la biserica te simti cam asa, ca casa. Si de data aceasta slujind si de dimineata si de mai multe ori in biserica dumeavoastra, vreau sa ma simt ca acasa. Numai ca acasa mai faci uneori si ce vrei, cand nu te mai vad parintii, mai faci anumite lucruri, la biserca nu putem face ce vrem. Sa ne ajute Domnul sa facem ce zice EL. Si El sa ne dea calauzire, putere si sa conditioneze El toate lucrurile. Si noi sa ne lasam la indemana Lui folositi de El in orice circumstanta si El sa vorbeasca. Slavit sa ii fie Numele!

Mi-am adus aminte in aceasta seara de un predicator invitat si el la o biserica. Invitat sa predice intr-o duminica seara. A venit, a tinut slujba, cuvantarea pe care a avut-o in seara aceea si apoi fratele pastor a zis: „Frate” zice „se cuvine sa iesim la usa bisericii. Nu? Asa este frumos, sa salutam membrii bisericii. Sa se simta oarecum bagati in seama.” Si au iesit impreuna la usa bisericii, au salutat enoriasii si la un moment dat o sora se apropie de predicatorul din seara aceea, il bate pe umar si zice: „Cam slabut v-ati prezentat in seara aceasta.” Zice: „Sper ca nu va razganditi sa mai veniti si alta data.” Si a plecat sora noastra. Se uita predicatorul invitat la fratele pastor asa ciudat oarecum si fratele pastor il ia de dupa cap si zice: „Auzi frate, nu te lua dupa sora aceasta, ea este asa mai nepriceputa, spune si ea ce a auzit pe altii.”

Nu stiu cu ce asteptari ai venit in seara acesta aici. Adevarul e ca unii vin la Templu si se pun pur si simplu pe banca si stau si zic: „Cum a fost duminica trecuta, o sa fie si duminica aceasta. Daca o sa se intample ceva special e bine, daca n-o sa se intample nimic, oricum o sa se auda aceleasi cantari pe care corul din cand in cand le repeta, o sa mai fie poate unele noi, stiu eu daca o sa fiu miscat in inima mea. O sa fie bine, daca nu oricum trebuie sa vin ca-i duminica, la biserica.” Altii surprinzator, ei tot timpul vin cu asteptarile, parca la Dumnezeu ar fi un program de stiri. Ce stiri mai are Dumnezeu prin cer? Oare Dumnezeu isi mai deschide aparatul Lui de stiri sa mai programeze si sa mai transmita ceva? Nici astia nu sunt buni, ca ei tot timpul vor ceva nou. Dar ei sunt aceea pe care un predicator ii numea „iubiti ascultatori”, tot timpul nu poti sa ii numesti alfel decat „simpli iubiti ascultatori.”

Si sa fii fara asteptari e o problema pentru ca tot timpul daca ai fi asa esti delasator. Dar cand vii cu asteptari cii cu asteptarea aceea de a lucra Dumnezeu. Si cu asteptarea de a te implica dupa Voia Lui Dumnezeu. Ajuta-ne Domnul pe fiecare dintre noi in sensul acesta!

Acum vreau sa intru in cuvantul din aceasta seara. Eu m-am tot gandit la viata aceasta pe care noi o traim. Si mi-am imaginat-o cam tare complicata. Nu pot sa inteleg viata aceasta uneori de ce trebuie sa fim cateodata jos si avem impresia ca toate evenimentele si toata lumea ne calca in picioare. Si dintrodata asa, trecand prin viata, te trezesti undeva sus. Parca ai uitat de toata agonia aceea, de expierentele nefaste din viata si te trezesti in mijlocul succesului, un mare biruitor. Cateodata cand te vezi acolo sus si urmeaza din nou un suspans si un eveniment nedorit si ajungi din nou trantit la pamant, din nou te intrebi: „Oare cum de e viata asa?” Si ciudata viata asta.

Daca ar fi viata tot intr-un ritm de biruinta si de succes, am dori sa ii incolonam si pe altii dupa noi si sa mergem in ritmul acesta. Numai nu poti sa ai tot timpul biruinta, succes. Am invatat ca viata aceasta te invata multe lectii. Cam 70% dintre lectii le trecem asa cu vederea si nu le mai tinem minte. De exemplu: imi aduc aminte de clasa a 11-a, abia imi mai amintesc, exercitiile acelea se chemau la matematica „limite”. Daca ma pui in seara aceasta sa le scriu si sa le efectuez, n-o sa pot sa scriu 2 randuri, pentru ca nu mai stiu. Dar imi amintesc ca undeva in clasa a 11-a, profesoara zi de zi scria pe tabla acolo si ne scotea pe noi, astia mai slabi la matematica. Sa mai facem si integrale mai tarziu, dar nu mai tin minte.