– continuare din partea a 2-a –
Vreau sa ma rog Domnului: „Doamne Tata, multumesc ca ai binecuvantat viata noastra cu acesta intalnire. Este seara, s-a facut intuneric afara, afara este frig fiindca este iarna. Doamne, nu am vrea sa fie frig si in sufletul nostru. Sunt atatia oameni, atatia tineri reci pe dinlauntru, nu mai simt nimic atunci cand aud Evanghelia Ta. Sunt betonati, cand este laudat Numele Tau prin cantare. Constiinta lor este beton rece.
In seara acesta ne-ai strans aici in biserica Harul din Lugoj, datorita bunatatii si dragostei Tale. Eu stiu ca Tu esti prezent aici prin Duhul Sfant. Tu poti in seara acesta sa strapungi inimi. Poti sa convingi prin Puterea Evangheliei, generatia mea Doamne, generatia tinerilor care sunt aici in sanctuar, ca au nevoie de Prezenta Ta in viata lor. Ca au nevoie de Cuvantul Tau cat traiesc in existenta lor.
Doamne, rascoleste-le constiinta in seara de fata. Vorbete-le prin puterea Cuvantului Tau Doamne. Fa sa se cutremure viata lor in fata Evangheliei din seara aceasta. Si sa ia Doamne decizii sfinte pentru Tine si Imparatia Ta Doamne, cea mai puternica Imparatie. Nimeni nu o poate invinge si clatina, si vrem Doamne, fiecare din noi sa facem parte din acesta puternica si extraordinara Imparatie, Imparatia Lui Dumnezeu.
O, daca exista cineva care nu Te Cunoaste in seara acesta, te rog descopera-Te pe limba lui, sau pe limba ei. Vorbeste-le clar Doamne in seara acesta Doamne, eu sunt plapand. Eu sunt din aceeasi plamadeala ca si ei, creat de Tine, dar Tu esti Atotputernic, ai ramas pe tron, esti Dumnezeu. Si in seara acesta, ei putere sa vorbesti auditoriului. Sa ne convingi ca avem nevoie de Tine in viata noastra si ca fara de Tine viata este goala, este seaca si ca nu merita traita, nu face sens, si nu are scop.
Doamne, da un scop bun vietii noastre si pune-ne pe fiecare dintre noi pe fagasul cel bun, pe calea care duce catre cer, catre Tine Doamne. Iti multumesc Doamne pentru seara acesta si iti multumesc pentru ceea ce vei lucra prin Cuvantul Evangheliei. In Numele Domnului Isus Hristos m-am rugat. Amin” Acum va invit sa va reasezati.
Vreau sa va spun ca am venit la voi in seara acesta de tineret, de evanghelizare din cimitir. Nu-i prea roz si nici prea frumos sa vii din cimitir la biserica. Din cimitirul din Jebel am venit la voi. Am inlacrimat acolo in cimitir, nu doar pentru faptul ca un unchi de-al meu la 77 de ani a plecat in vesnicie, dar am inlacrimat ca mi-am dat seama ca in cimitir fiind, chiar in cimitir au fost oameni care nu s-au gandit la vesnicia lor. Si la sufletul lor, i-am vazut tapeni, impietriti, si nu s-au gandit ca cea mai mare tragedie pentru un om, pentru un tanar, este sa plece din lumea acesta nemantuit.
Am trecut in aceste 2 saptamani printr-un sir de incercari, in urma cu o saptamana si ceva am avut accident de masina undeva langa Hateg, ulterior la cateva zile ne-a ars casa in interior, la o zi dupa a venit si vestea plecarii unchiului meu in vesnicie. Si vedeam pe consateni, pe oameni uitandu-se la noi si spunand: „Ce tragedie!” Si oarecum, pamanteste vorbind asa este.
Insa da-mi voie sa iti spun ceva tie, care ma asculti in seara acesta: cea mai mare tragedie nu este sa ai parte de un accident de masina, cea mai mare tragedie nu este sa iti ia foc casa si sa pierzi ceea ce ai agonisit o viata, cea mai mare tragedie nu este sa moara cineva drag de langa tine. CEA MAI MARE TRAGEDIE, ASCULTA-MA BINE IN SEARA ACESTA, ESTE SA PLECI DIN LUMEA ACESTA CU SUFLETUL NEMANTUIT! Si despre acesta tragedie am sa va predic in continuare in acesta seara. Despre tragedia de a muri nemantuit.
– sfarsitul partii a 3-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 4-a –