Iubiti frati si surori, stimati prieteni, este o bucurie pentru mine ca in aceasta dimineata sa ne gasim din nou impreuna aici in Casa Domnului, Ieri, alaltaieri, am fost impreuna la aceasta conventie, si Dumnezeu a randuit ca si in aceasta ultima zi, sa fim de dimineata impreuna in Casa Domnului si nu putem sa zicem decat „Fie binecuvantat Numele Domnului pentru aceasta!”.

Este o bucurie sa ne intalnim impreuna, sa ne deschidem inimile inaintea Lui Dumnezeu, sa ascultam Cuvantul Scripturilor care ne poate mantui sufletul, iar altora ne da puterea si taria sa ne ducem mantuirea pana la capat. Dumnezeu sa lucreze in toate directiile in aceasta zi! Slavit sa fie Domnul! Daca sunt aici persoane care au nevoie de mantuire, Domnul sa isi intinda mantuirea peste ei! Cum zice in Biblie: Sa ploaie mantuirea! Sa vina ca o ploaie peste ei. Daca sunt aici persoane care se clatina dupa ce au primit mantuirea, Dumnezeu sa ii intareasca! Iar daca sunt unii care poate s-au clatinat foarte serios si au cazut, Dumnezeu sa ii ridice in aceasta dimineata si Domnul sa-si proslaveasca Numele! Amin.

Ne ridicam in picioare si vom asculta un cuvant din Sfanta Scriptura, din Epistola lui Pavel catre Romani cap.8, am sa citesc de aici doar cateva versete, versetul 28, 29 si 30, 1102 pagina in Biblie: „De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.

Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit.” Amin. Sa ocupam locurile.

Duceti mantuirea voastra pana la capat. Filipeni 2 cu 12, asa sa ne ajute Dumnezeu! Acesta este motto-ul conventiei noastre si as dori in aceasta zi sa tratez cateva probleme din textul acesta in legatura cu acest subiect din Filipeni cap.2 cu vers.12. In primul rand sa vedem a cui este responsabilitatea, in al 2-lea rand sa vedem ce face Dumnezeu, ne socoteste neprihaniti, da? si apoi cum iL proslavim si cum ne proslaveste Dumnezeu pe noi.

Un om care a pornit spre mantuire, s-a legat cum spuneam vineri seara, s-a legat de Dumnezeu si Dumnezeu s-a legat de el, omul acesta in final va trebui sa continue o viata sfanta de neprihanire, socotit neprihanit fiind si la urma el sa fie proslavit, asa citim. „Ia socotit neprihaniti si apoi ia proslavit.” Inainte de a vorbi despre acesta sa vedem a cui este responsabilitatea sa duca mantuirea pana la capat.

Si as vrea sa vorbesc cateva cuvinte despre o idee care am auzit-o de multe ori in Romania. Si anume, oamenii zic asa: „Daca este randuit sa fiu mantuit voi fi oricum mantuit, iar daca nu-i randuit sa fiu mantuit, n-am sa fiu mantuit si gata, asta este! Nu-i randuit pentru mantuire.” Iubitii mei, eu nu cred asta, eu cred altceva. Eu cred ca Dumnezeu nu predestineaza pe nimeni sa fie mantuit sau sa ajunga in iad. Noi nu credem ca la mantuire exista predestinatie.

„Exista oameni care oricat ne-am ruga pentru ei, ei nu vor fi mantuiti niciodata si vor ajunge in iad. Iar la unii, indiferent daca i se va vesti sau nu Evanghelia Lui, Dumnezeu il va mantuit intr-o forma sau alta, pentru ca a fost predestinat pentru mantuire.” Cuvantul Lui Dumnezeu spune ca pe aceea, care „ia cunoscut mai dinainte”, scrie aici, „ia si hotarat mai dinainte ca sa fie asemenea Chipului Fiului Sau.” Uitati-va, intai „ia cunoscut”, si zice Biblia, apoi „ia hotarat.”

Nu-i „ia hotarat” pur si simplu. Nu ia predestinat. Ia hotarat pentru ca ia cunoscut mai dinainte. Nu exista predestinatie, ci exista precunoastere a Lui Dumnezeu. Amin? Este o precunoastere a Lui Dumnezeu. Dumnezeu stie dinainte cine va fi mantuit. Apoi, Dumnezeu stie dinainte cine va duce mantuirea pana la capat. Dumnezeu cunoaste toate lucrurile. Marit sa fie Domnul! In precunoasterea aceasta a Lui Dumnezeu putem sa vorbim despre hotararile Lui Dumnezeu pe care Dumnezeu le ia ulterior.

Au fost foarte multe curente in teologie si in filosofie, multi oameni care si-au dat cu parerea, ultimii care au lamurit si au descris mai clar subiectul acesta, unul dintre ei a fost Calvin care a sustinut cu tarie dubla predestinare. El spunea ca sunt oameni care sunt randuiti de Dumnezeu, predestinati de Dumnezeu sa ajunga in iad si sunt oameni predestinati de Dumnezeu sa ajunga in rai, indiferent cum va fi viata lor si indiferent ce se va face.

Dumnezeu va randui in asa fel lucrurile incat cel predestinat pentru rai va ajunge in rai iar cel predestinat pentru iad va ajunge in iad. Aceasta se numeste dubla predestinare. Calvin recunoaste ca este un decret oribil. Si el recunoaste aceasta, insa spune: „N-am ce face, pentru ca asa l-am gasit in Biblie.”

El a mai introdus inca un element, si anume: Harul e irezistibil. El spune ca Dumnezeu da oamenilor un asemenea har incat daca este predestinat, a celor predestinati pentru mantuire, daca este predestinat pentru mantuire, acel om nu poate rezista in fata acestui har si va trebui sa se predea, vrand, nevrand Domnului. Nu intalnim aceste notiuni in Sfanta Scriptura.

Noi intalnim in Biblie o chemare a Lui Dumnezeu si intalnim in Biblie cuvinte ca acestea: „Daca voieste cineva.” Dumnezeu nu vine cu forta, nici macar cu un har irezistibil asupra noastra. Dumnezeu vine cu mana intinsa, Dumnezeu vine cu dragostea si spune: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine.” Adica „sa-si duca mantuirea pana la capat, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze.” Marit sa fie Domnul!

Inca ceva vreau sa va spun, o alta parere a unui olandez cu numele Arminius si se pare ca suntem mai aproape de parerea aceasta. El a venit si a predicat si n-a crezut in predestinare si in dubla predestinare. El a spus: „Toate persoanele pot accepta mantuirea Lui Dumnezeu si chemarea Lui Dumnezeu este pentru toti.” Cum i-ar mai chema Dumnezeu pe toti, de ce ii cheama pe toti daca stie clar ca o buna parte sau chiar majoritatea dintre ei sunt predestinati pentru iad? N-ar mai chema Dumnezeu toata lumea la mantuire.

Arminius a spus ca Dumnezeu cheama pe toti oamenii la mantuire. Asa de mult imi place cuvantul care zice si cred ca tuturor ne place cuvantul acesta care spune: „Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe Singurul Lui Fiu pentru ca” ziceti mai departe, „oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” Cuvantul acesta n-ar mai fi valabil „oricine”, nu ni se…daca ar fi dubla predestinare, daca ar spune ca unii sunt predestinati pentru rai si altii sunt predestinati pentru iad.

Wesley a avut o sclipiresi el, a introdus un element aici exceptional, si anume el a vorbit si a inlocuit harul acela irezistibil a lui Calvin si a spus: „Nu e har irezistibil, dar este un har pe care omul il primeste in momentul convertirii si acesta este har prealabil” care face ca imposibilitatea alegerii pe care el o are datorita firii sale pacatoase, sa dispara. In momentul acela are libertatea si posibilitatea ca sa iL aleaga pe Dumnezeu.

Este un har prealabil pe care il primeste omul in momentul convertirii. Doresc ca harul acesta a Lui Dumnezeu sa cuprinda toata adunarea noastra. Sa primim acest har sfant. Sa ne lasam calauziti de acest har sfant care ne duce la mantuire.

– sfarsitul primei parti a acestui mesaj. Continuarea in partea a 2-a –