– continuare din parte a 2-a –

Dar aici pe pamant avem atatea binecuvantari ale Lui Dumnezeu care fac viata posiblila si fac viata plina de surprize dumnezeiesti. In iad nu va fi nici una. Dar in iad nu vei avea nici un gand frumos. In iad nu vei avea nici un sentiment nobil. In iad tot ceea ce a insemnat binecuvantarea Lui Dumnezeu cand ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui si a asezat in noi suflare de viata si gandul vesniciei, toate aceste lucruri vor fi luate in iad.

Si omul va trai in intuneric, in lipsa de apa, in locul acela a unei atmosfere absolut de nedescris in grozavia ei. Cu toate dorintele, mistuit si secatuit de ele si strigand intr-una dupa apa. Si strigand intr-una dupa lumina. Si strigand intr-una. Numai ca gandurile sunt numai ganduri dracesti, demonice. Nici un gand dumnezeiesc. Nici o vorba dumnezeiasca.

In jurul lui este totul demonic. In jurul lui sunt draci si oameni care seamna cu dracii. Asa dupa cum Biblia spune: „Cand vom ajunge si va veni Domnul Isus si ne va lua la El vom fi ca El.” Vom avea acea infatisare de slava a cerului.

Oamenii care ajung in iad au infatisarea aceea a iadului demonica. Nu vei mai auzi nici o vorba buna. Nu vei mai auzi nici un cuvant de mangaiere. Tot ce este in iad este ura. Tot ce este in iad este demonic. Tot ce este in iad este de o hidosenie si de o grozavie care ar trebui sa ne infioare.

Dar Biblia ne spune ca locul acela in care vor lipsi total binecuvantarile Lui Dumnezeu va fi locul chinului. Si cand descrie chinul, Biblia foloseste 2 imagini: „focul care nu se stinge” si „viermele care nu moare”. Chinul acela care arde un foc continu e greu de experimentat macar imagistic. Sa ne imaginam ce inseamna.

Ati vazut recent o femeie care datorita faptului ca a luat foc blocul, ati vazut ce a facut…A sarit de la etaj. De ce? Ca sa nu o arda focul. Ati auzit de oameni care au fost arsi 20%, 40%, 60% din corp, din suprafata corpului. In iad, absolut totul arde. Este arsura 100%, si este un foc nu de 1 minut, de 5 minute, de 10 minute, de jumate de ora, ci Biblia spune: „este un foc care nu se stinge”. „Mergeti de la Mine, blestematilor in focul cel vesnic!”

E un foc care arde si care arde incontinu, dar nu este o ardere care te topeste, te termina. Ci vei continua sa existi vesnic si sa arzi vesnic. Este o ardere care chinuie, si omul acela din iad spune: „Grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.” Este chinul acesta exterior. Este chinul care vine dinafara, tot ce este inafara este ardere.

Dar este viermele. Viermele descrie chinul interior. Chinul contiintei. Omul care este acolo in chinurile acelea, in atmosfera aceea draceasca, intr-o lume a intunericului si a urii, intr-o lume in care totul este demonic, e chinuit in cugetul lui.

O sa isi aduca aminte de ziua cand a fost la biserica, o sa isi aduca aminte de mama, de tata, de bunicul, de bunica, o sa isi aduca aminte de vecinul, sau vecina, de colegul care l-a chemat la Cristos si toate amintirile acelea sunt chinuitoare. Ii va fi mintea plina numai de ura, si de vorbe murdare si de ganduri murdare pentru ca nu va mai avea acces la nici un gand frumos. Toate ce vor fi acolo este un chin, o framantare launtrica.

– sfarsitul partii a 3-a a acestui mesaj. Continuarea acestui mesaj in partea a 4-a –