– continuare din parte a 3-a –

Ati cunoscut oameni care au ceea ce se numeste acum, atac de panica? Ati cunoscut oameni cu atac de panica? E sentimentul acela de spaima, de angoasa, e un sentiment care il face pe om sa intre intr-o criza in care are senzatia ca moare, dar nu moare.

Vor trai vesnic in chinul acela in care vor fi dezbracati de tot ceea ce inseamna demnitate umana. Desbracati de tot ce inseamna demnitatea celui creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. Si vor fi in toata hidosenia stricaciunii, a omului care nu mai are nimic din Dumnezeu care sa-l tina. Nimic din Dumnezeu care sa fie frumos. O degradare, o descompunere morala de nedescris.

Si in lumea aceea, toata lumea uraste pe toata lumea. Toata lumea blestema pe toata lumea. Toata lumea uraste pe toata lumea. Nimeni nu poate spune o varba nimanui. In chinul acela este o lume in care ura si demonismul este la limita.

Si cand bogatul spune: „Parinte Avraame, au ramas in urma mea pe pamant 5 frati, parinte Avraame, nu vreau sa ii vad. Parinte Avraame, nu vreau sa vina aici. Ca daca vin aici, ne uram cu o ura demonica unii pe altii. Vor veni si ei aici” Nimeni nu mai vrea sa vina acolo. Si daca te-ai intalni acolo cu sotul sau sotia, ia-i vedea in toata hidosenia unei fiinte umane care e dezbracata de tot ceea ce este dumnezesc. Un chin dinafara, un chin dinlautru.

Iadul este locul fara speranta. Cand Biblia spune: „Aruncati-l in intunericul de afara unde este plansul si scrasnirea dintilor. Sunt multe forme de plans, uneori plangem de bucurie. Ti s-a intamplat sa plangi de bucurie? Este un plans frumos. Esti atat de bucuros incat tasnesc lacrimile. Alte ori plangem de suparare. E o suparare si de suparare plangem. Alte ori plangem ca am pierdut ceva si, ai pierdut si in starea aceea iti dau lacrimile. Alte ori plangem de suferinta, de durere.

Dar plansul si scrasnirea dintilor, e un plans care ne caracterizeaza omul care plange intr-o manie, intr-o ura care clocoteste si intr-o ura neputincioasa. un om care e chinuit de afara si dinlauntru, un om care este supus la cea mai groaznica atmosfera, omul care se uita acolo si plange in manie si scrasneste din dinti ca nu poate face nimic, ca nu are nici o scapare, ca nu exista nici o solutie, ca lucrul acesta se va intampla mereu si mereu si mereu in vecii vecilor.

Si cand plange si scrasneste din dinti, datorita faptului ca neavand nici o speranta, datorita faptului ca nu mai ai nimic frumos, datorita faptului ca nu mai este nici o binecuvantare a Lui Dumnezeu, datorita faptului ca este un chin insuportabil si totusi, nu se mai termina niciodata. Plange si scrasneste din dinti. Si scrasnirea aceea din dinti este vesnica, si nu are nici o sansa sa iasa de acolo.

Si Biblia spune ca lumea aceea cu diavolul si cu demonii, in lumea aceea cu oamenii dezbracati de tot ceea ce este demnitate dumnezeiasca in om, de tot ce este frumos in om, in cea mai cumplita hidosenie si decadere, in lumea aceea vor petrece pentru vecii vecilor.

Si ne intrebam: Oare de ce au ajuns acolo? Oare de ce au ajuns acolo? Si Biblia ne spune: „Datorita faptului ca s-au razvratit impotriva Lui Dumnezeu si au ascultat de diavolul.” Si diavolul ia atras in pacat, si diavolul ia atras in razvratire si datorita pacatului au fost izgoniti din Eden, si datorita pacatului si-au impietrit inima fata de Dumnezeu, si datorita pacatului au ales sa mearga pe drumul acela.

– sfarsitul partii a 4-a a acestui mesaj. Continuare acestui mesaj in ultima parte din parte a 5-a –