Iubiti frati, iubite surori si tare, tare dragi copilasi, cu ajutorul lui Dumnezeu, frumoasa mea sotie si cu mine, plecam maine in scumpa noastra tara romaneasca. Speram, Craciunul pentru prima oara dupa 25 de ani sa-l petrecem in Romania. Si interesant, plecam maine. Maine sunt exact 25 de ani de cand am plecat din Romania. Am plecat din Romania silit si pot sa spun, ca Iacov, am plecat cu un toiag in mana. Nu aveam nimic, nu stiam nimic si am plecat din Romania. Si acum dupa 25 de ani ca sa inauguram o mare tipografie moderna, prima tipografie crestina in Romania si prima librarie crestina in Romania noua si o sa va spun si o gluma care si-a permis-o Dumnezeu, ca mai face si El glume. Vroiam sa facem o tipografie mare in care sa putem tipari si Biblii, si lucruri dinastea in Romania. O tipografie dinasta costa sute de mii de dolari, de unde sa iei sute de mii de dolari? Nu aveam. Aveam ideea unei tipografii dar nu aveam tipografia. Dar si o idee e buna, nu ai tipografia dar ai o ideie. Si ce da Dumnezeu? Da faliment tipografia partidului comunist din Germania. Ca acum daca Germania s-a unit, s-a terminat cu comunismul acolo. Nu mai era nici o afacere comunismul si au dat faliment tipografia lor.

Cei care sunteti in afaceri stiti ce se intampla in faliment. Isi vand lucrurile pe nimic. Si am luat masinile alea de parca ar fi niste nimica, niste fierarie veche. Si pe tipografia aceea in care ei tipareau ca „Nu exista Dumnezeu, nu exista Hristos, nu nimic, in care publicasera o carte impotriva mea, publicase acolo in Germania; pe tipografia aceasta noi vom tipari acum Cuvantul Lui Dumnezeu si are loc inaugurarea, exact 25 de ani. Si cand am intrat aici, mi-a spus cineva: „Ai o surpriza.” E vorba de prietenii acestia care au venit din Romania. Sunt prieteni pe care nu i-am vazut de 40 de ani in Romania. Sunteti bine veniti aici. Ei sunt copiii unor credinciosi vechi de acolo. Dupa 40 de ani ii revedem.

Dar acum merg la inaugurarea tipografiei aceleia, dar a zis Dumnezeu: „Asta nu-i bucurie destula pentru Richard si Sabina Wurmbrand, trebuie sa-i mai fac una.” Si va rog de acum inainte sa va purtati cu mine cu totul altfel. Am devenit un cineva. E mare lucru. Zicea Iacov: „Eu nu credeam ca am sa imi mai vad fiul” Ca de Iosif stia ca s-a pierdut, ca l-au mancat leii, si a ajuns sa isi vada nepotii. Deci e mare lucru. Eu ma duc sa imi vad stranepotul. M-am pregatit cand vin acolo, am un stranepot, uite acum s-a nascut si se numeste Richard Mihai. E mai frumos decat asa…e mare lucru sa fii parinte. E si mai mare lucru sa fii bunic.