– continuare din partea 1 –

Ma gandeam la ce spunea fratele la pilda samariteanului si un gand a fost asa de la Domnul. Talharul are o masura, stiti care e masura talharului? Talharul spune: „Ce-i al meu, este al meu, dar ce-i al tau eu poti sa-ti fur.” Asta este masura talharului, si sa stiti ca multi sunt talhari in adunare. Nu talhari ca cei care sunt la drum mare si dau in cap. De multe ori cu vorba ta poti sa rapesti bucuria fratelui tau. De multe ori cu vorba ta sau cu vorba mea pot sa ii rapesc pacea fratelui meu. Pot sa il aduc in deznadejde. Pot sa il las lovit. Si as vrea in seara aceasta nimeni sa nu fie talhar. Noi spunem, multi spunem: „Ca talharul cel de pe cruce, dar nu ca acest talhar din pilda aceasta. Ci noi sa fim al Domnului. Ma gandeam la preot, stiti care este masura preotului? Sa nu sa se supere fratii slujitori, preotii au si ei o masura: „Cei al tau este al tau, eu nu iti iau cu forta, dar ce-i al meu te costa.” Cam asta este masura preotilor. Sunt multi care „daca vrei ceva de la mine, eu sunt preot, pe tine te costa.” Slavit sa fie Domnul ca noi avem pe marele preot. Si El nu ne cere nimic in schimb decat inima. Spunea fratele de catareti, stiti care este masura cantaretilor? Masura care o avem toti: „Ce-i al tau e al tau, ce-i al meu este al meu suntem chit. Frate n-am nimic cu el, nici nu-l iubesc, nici nu-l urasc.” Si nu am vrea sa avem nici masura aceasta.

Imi place masura samariteanului. Imi place aceasta masura. Samariteanul, stiti care-i masura lui? „Ce-i al tau, e al tau, chiar daca nu mai ai nimic si chiar daca ai fi avut, nu-ti iau nimic. Ce-i al meu iti dau cu bucurie, cheltuiesc cu bucurie, sunt gata sa jertfesc cu bucurie din ce-i al meu. Timp, bani.” Doamne da-ne la toti masura aceasta. Spuneam lui Cristi, un lucru frumos, o intrebare, logic ar fi fost ca acel samaritean sa il ia pe cel cazut intre talhari si sa il duca la spital. Logic asa ar fi. Un om lovit, un om batut, un om cu rani, nu-l duci la han, trebuie adus la spital. Dar samariteanul acesta l-a dus la han. Si spunea fratele Cornel, acolo s-a ingrijit de el, dar o alta caracteristica, stiti de ce l-a dus la han? Pentru ca la han era liniste. Cei ce ati fost in spital cred ca ati vazut cum este in spital. Bolnavi care striga, bolnavi care plang de durere. Acolo nu te odihnesti. Eu am fost in spital si niciodata nu m-am odihnit. N-am vazut pe cineva sa zica: „Eu am fost in spital si am iesit odihnit de acolo.” Cateodata te duci in spital si iesi mai bolnav decat ai intrat. Mai obosit decat ai intrat. Samariteanul l-a dus la han pentru ca hanul este locul de poposire, locul unde calatorii vin sa se odineasca. Acolo este liniste, acolo este pace. Si in pilda aceasta samariteanul l-a dus la han. Si a fost o intrebare in mintea mea. O intrebare pentru tine, pentru fiecare dintre noi. Poate casa ta fi un han de poposire? Poate casa ta fi un han de poposire? Sa fie pace, sa fie liniste, sa poti sa ingrijesti poate nu aduci pe cineva in casa ta, poate fizic nu vei aduce pe cineva in casa ta. Dar poate in casa ta sa gaseasca cineva un cuvant de mijlocire? O rugaciune, o lacrima care sa curga, poate unul cazut, unul lovit, unul bolnav, in casa ta sa fie hanul in care sa primeasca ingrijire? Doamne ajuta-ne pe toti! Doamne ajuta-ne pe toti!

Traim intr-o vreme in care apare fatarnicia si egoismul. Ce este trist, ca apare si la noi. Avem o poza frumoasa poate, cand ne intalnim cu pastorul. Avem o poza frumoasa cand poate ne vede comitetul. Avem o poza frumoasa in biserica Domnului, in cladirea aceasta. Dar aici Cuvantul Domnului pune o intrebare. „Ce fel de oameni ar trebui sa fiti?” Si daca ar fi in seara aceasta sa ne dea voie asa sa ne gandim ca te duci undeva sa cauti de lucru. Si spune: „Spune-mi ce fel de om esti?” Pai scrie acolo. Cine scrie: „Sunt un om lenes, sunt un om care incep treaba si nu o termin, imi place sa incep la 10 si sa termin la 12.” Nimeni nu scrie asa ceva. „Sunt constiincios, sunt ascultator.” Caracteristicile care le scriem. Care fata daca ar fi un baiat sa primeasca asa o, un fel de caracteristica „Ce fel de fata esti?” Care fata ar spune: „Nu stiu sa fac mamaliga, nu stiu sa fac bors, nu stiu sa fac nici un fel de mancare, stiu sa sparg 2 oua, sau nici asta.” Nimeni. Care fata spune: „Sunt foarte rautacioasa, nu-mi place sa fac curatenie” Daca ar fi sa ni se ceara caracteristicile din gura noastra, toti am spune numai lucruri bune despre noi. Dar important in seara aceasta nu ce fel de oameni suntem in seara aceasta, ca Domnul ne cunoaste. Important este ce fel de oameni ar trebui sa intelgem ca trebuie sa fim si cand plecam in seara aceasta, s-ar putea sa trebuiasca sa facem schimbari.

– sfarsitul partii a 2-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 3-a –