Slavit sa fie Domnul ca mai avem prilejul sa fim in Casa Domnului! Cateodata nu se apreciaza ceea ce avem pana nu pierdem. Sau pana nu ne amintim ca am trecut prin anumita stare. Eu vin dupa 2 saptamani de Africa si saluturile de la Detroit sunt mai vechi, sunt aproape 2 luni, totusi vi le aduc: 1 Tesaloniceni 5, 23 si 24, dar saluturi mai noi sunt din Africa. Acolo unde am fost impreuna cu cateva grupuri de frati din SUA, din Anglia, din Romania.

Si prin Harul Domnului dupa 2 ani si ceva, unde cumva am inceput undeva in munti la vreo 2300 m inaltime, o lucrare, o clinica medicala si prin fratii care au mers si au ajutat acolo, prin cantari, nu prin mari predici, ci prin cantari si prin trairea personala, duminica trecuta impreuna cu fratii am fost bucurosi sa vedem rodul ca Hristos inca mantuieste oameni. 28 de suflete s-au predat Domnului.

A fost si o duminica in care mai zambeam cu fratii si spuneam: „Am inceput cu casatorii.” A trebuit sa stam de vorba cu cateva familii sa-i punem in randuiala dupa Biblie. Dupa aceea am trecut la binecuvantari de copii. Si au fost vreo 40 de copiii care au vrut sa fie binecuvantati. Dupa aceea a fost nevoie de o ordinare. Dupa ce a fost ordinarea, au fost botezurile si s-a terminat cu Cina Domnului. Spunea prietenul meu Cornel Lacatus ca mai lipsea o inmormantare si le-am facut pe toate.